TRAUMATISMELE DENTARE – GHID PRACTIC PENTRU PĂRINȚI DE COPII CUMINȚI

Pe terenul de sport, în timpul unei plimbări cu bicicleta sau al unui joc cu mingea, într-o bătălie amicală cu un frate mai mare – sau mai mic –, pe patinoar, la karting, într-un accident rutier, într-o întrecere inegală cu cățelul sau pisica familiei sau pur și simplu pe când copilul se străduiește voinicește să facă primii pași, traumatismele dentare și dento-alveolare pot surveni practic la orice vârstă și într-o varietate infinită de circumstanțe. 

Descarcă broșura Traumatismele dentare la copii

Cu o frecvență mai mare între 2 și 4 ani și apoi între 7 și 11 ani, întâlnite mai adesea (deloc surprinzător) la băieți decât la fete, traumatismele dentare pot fi evenimente minore, trecute cu ușurință cu vederea, sau dimpotrivă, incidente care, prin efectele lor imediate și/sau la distanță în timp, pot marca semnificativ percepția, comportamentul și evoluția celui afectat. 

Ca în orice tip de problemă medicală, și în cazul traumatismelor dentare, ideală ar fi prevenirea acestora. Desigur că niciodată nu vom putea fi îndeajuns de precauți cât să avem certitudinea că ne ferim copiii de experiențe nedorite și nici nu este cazul să încercăm să îi supraprotejam, mai cu seamă că niciun sfat de la părinți, bunici sau chiar educatori nu va avea aceeași valoare educativă ca o experiența personală. Totuși, câteva reguli simple ne pot ajuta să reducem riscurile sau cel puțin gravitatea unor accidentări. Iată câteva dintre acestea:
  • Nu lăsați copilul nesupravegheat în premergător.
  • Învățați copilul, încă de la vârste foarte mici, că dintii sunt importanți și că trebuie îngrijiți și folosiți numai pentru incizia alimentelor și masticație (bine, și pentru zâmbet!), nu și pentru deschis capace, tăiat bandă adezivă sau pentru a „pedepsi” vreun tovarăș de joacă.
  • Nu lăsați copilul să alerge țînând obiecte în gură/între dinți.
  • Învățați copiii să nu se împingă atunci când se joacă, să stea liniștiți în leagăn atunci când acesta este în mișcare, să nu alerge cu tălpile goale pe marginea piscinelor și să folosească scările pentru a ieși din bazin. 
  • Pentru practicarea sporturilor cu risc crescut de accidentare (precum rugby, hockey, karate, ciclism, patinaj, echitație), este de doritsă se folosească echipament de protecție adecvat (cască și/sau gutieră de protecție).
  • Încercați să dezobișnuiți copilul de obiceiul vicios de sugere a degetului. Oricât de inofensiv ar părea, acest obicei poate modifica semnificativ poziția dinților frontali superiori (împingindu-i în afară), făcându-i mult mai expuși la traumatisme. În cazul în care suptul degetului persistă peste vârsta de 2-3 ani, cereți neîntârziat ajutorul stomatologului pediatru.
  • Există anomalii dento-maxilare care predispun la traumatisme (Foto 2). Dacă ați ramarcat, de exemplu, că dinții copilului dumneavoastră tind să fie vizibili mai tot timpul, este o idee bună să cereți neîntârziat părerea medicului ortodont. Nu vă ghidați după sfaturi de tip „încă nu și-a schimbat toți dinții, e prea devreme pentru a-i îndrepta”. Doar medicul poate să aibă o opinie avizată, iar uneori un tratament interceptiv instituit la timp poate face diferența între un dinte sănătos și unul devitalizat sau chiar pierdut.


Primul ajutor pentru dințișorul traumatizat

Uneori însă, în lipsa sau în ciuda precautiilor, accidentul se produce și dinții sunt traumatizați. În astfel de situații, chiar dacă dinții sunt de lapte sau dacă traumatismul pare minor, este foarte important să ajungeți cât mai repede cu copilul la stomatologul pediatru (pedodont).

Descarcă broșura Traumatismele dentare la copii

Promptitudinea prezentării la medic și implicit a instituirii tratamentului adecvat crește în mod semnificativ șansele ca vitalitatea dintelui să poată fi păstrată. Se creează astfel condiții pentru o evoluție ulterioară cât mai favorabilă a cazului, cu limitarea pe cât posibil a complicațiilor și un prognostic cât mai bun pe termen lung. Ar fi, poate, de menționat și faptul că amânarea nejustificată a vizitei la medicul pedodont va avea, foarte probabil, drept consecință și o creștere a costurilor tratamentului datorită creșterii riscului de apariție a complicațiilor.

La fel de importantă pentru gestionarea în bune condiții a situației va fi prezentarea la controalele periodice conform indicațiilor medicului, iar igiena orală impecabilă este obligatorie în perioada de vindecare.

Așadar, cum procedăm?

În primul rând, nu intrăm în panică. O abordare cu calm a situației ne va face mult mai capabili să ajutăm în mod eficient copilul deja speriat de accident. Dramatizarea excesivă și blamarea copilului sau a altor persoane care eventual au fost (sau nu au fost) în preajmă la momentul respectiv nu sunt de niciun folos.

În primele momente după incident, este important să ne asigurăm că nu există riscul de aspirație sau înghițire a unui dinte sau fragment dentar, mai ales când copilul este mic. Chiar dacă este vorba de dinți de lapte, este bine să recuperăm dinții sau fragmentele dentare fracturate. Este însă important de știut că dinții de lapte avulsionati nu se vor replanta, iar fragmentele fracturate nu se vor reatașa, recuperarea lor fiind utilă medicului pentru a stabili un diagnostic corect.

În cazul traumatizarii unor dinți permanenți, lucrurile stau diferit. Fragmentul fracturat poate fi folosit pentru restaurarea dintelui, iar dintele avulsionat poate fi uneori replantat la locul lui în alveola. Pentru aceasta însă, în afară de recuperarea propriu-zisă a dintelui/fragmentului fracturat, trebuie îndeplinite câteva condiții. Între acestea, esențiale sunt două: păstrarea dintelui sau fragmentului dentar la rece în mediu umed (preferabil lapte, ser fiziologic sau chiar salivă) și prezentarea cât mai promptă la medic, în mod ideal într-un interval de maximum două ore de la traumatism.

 O categorie mai vulnerabilă la traumatisme dentare și dento-alveolare este reprezentată de copii cu nevoi speciale. Uneori, prin caracteristicile maladiei de fond, aceștia sunt mai expuși la accidentări decât copiii tipici. De aceea, pentru a putea preveni sau cel puțin pentru a reduce consecințele eventualelor traumatisme în zona oro-facială, este de dorit să se ia măsuri suplimentare de precauție, ca de pildă securizarea în scaunul rulant (dacă este cazul) sau practicarea sporturilor folosind gutiere de protecție. 


Dr. Arina Vinereanu, medic primar stomatolog
Asociația Națională de Stomatologie Pediatrică din România

 

Desene de Mara Albescu

 

Articolul face parte din campania Primul ajutor pentru dințișor, realizată de Asociația Națională de Stomatologie Pediatrică din România în colaborare cu Crucea Roșie Română, în cadrul Programului Școlar Colgate.

 

ANSPR     Crucea Rosie Romania     Program Scolar Colgate